joi, 17 decembrie 2015

Despre vise...

Să vorbim despre vise. Întrebare: care e cel mai recent vis al tău? Răspuns: nu știu. Oare sunt singura care nu știe care îi e cel mai de preț vis? Sincer, nu cred. Recent, îmi trec mii de gânduri prin cap, e un vîrtej neîncetat de idei care își caută locul undeva în lume. E ca un univers paralel al vieții mele, unul în care tot ceea ce nu am curaj să spun cu voce tare își găsește locul...cel puțin pentru o clipă, pînă în momentul în care alte idei apar si erupția vulcanică a gîndurilor începe iarăși. Poate par haotică în ceea ce scriu, dar am descoperit că doar așa ma pot elibera. Când eram mică, visam să fiu profesoară. Acum sunt mare și am fost profesoară...dar am descoperit ca de fapt visul meu nu era ceea ce imi doream. Și am renunțat. Am prins curaj și am zis STOP locului de munca mediocru și lipsei de pasiune de care dădeam dovadă. Și după am început să alerg după alte vise. Mai întâi am alergat după visul iubirii. Am crezut cu tărie că e ceva real și aș fi mers pînă în pânzele albe pentru visul meu, visul unei iubirii împărtășite și al unei iubirii care nu doare. Dar supriză: iubirea doare...și încă cum. Încă un vis ratat. Apoi am zis ca e momentul să fug de tot ce îmi face rău, de iubirea ratată, de prietenii eșuate, de locul de munca inutil, de tristețea amintirilor care dor. Și am fugit...un gest de lașitate, ar spune unii. Și acum scriu rîndurile astea de acolo, din fața unui laptop care nu mai sta pe masa de acasa...ci pe masa unui loc care nu imi aparține, într-o țără unde nimic nu îmi aparține. Nici măcar visele nu imi mai aparțin. Să fii străin într-o țară străină e sinonim cu sentimentul de singurătate în doi. Doar ca aici mă simt străină și singură în același timp. Dar nu mă plîng, a fost alegerea mea și mi-o asum până la capăt. Și dacă aș putea să dau cuiva un sfat, e cel mai bun lucru pe care îl poate face cineva. Plecați, luați-vă un bagaj plin de iluzii și vise și plecați. Alegeți un loc nebun, un loc de munca diferit, fară oamenii cunoscuți și depășiti zona de confort. Apoi totul se va schimba complet, dar mai ales, omul care a ales sa plece din propria țară va fi un altul la întoarcere. Experiența va fi unică pentru fiecare dintre noi. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu